Astronomi: semnale extraterestre ar putea fi ascunse pe frecvențe pe care nu le-am ascultat aproape deloc
Majoritatea căutărilor SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) din ultimele decenii s-au concentrat pe o felie foarte îngustă a spectrului radio: frecvențele dintre 1,42 și 1,66 GHz. Aceasta este așa-numita „water hole” (gaura de apă), zona dintre liniile de emisie ale hidrogenului și hidroxilului. Argumentul clasic a fost că orice civilizație inteligentă ar ști că apa e importantă și ar alege exact aceste frecvențe.
O cercetare prezentată la National Astronomy Meeting al Royal Astronomical Society (Birmingham, iulie 2026) pune sub semnul întrebării această abordare.
Ce a făcut Louisa Mason
Louisa Mason, doctorandă la University of Manchester, a realizat prima căutare SETI folosind date de la telescopul ALMA (Atacama Large Millimeter/submillimeter Array) din Chile. Nu a cerut timp nou de observație. A analizat date arhivate, colectate inițial pentru alte proiecte astronomice.
A căutat semnale înguste (narrow-band) în două ferestre din Band 3 al ALMA, la aproximativ 90,642 GHz și 93,151 GHz. Acestea sunt frecvențe mult mai înalte (lungimi de undă milimetrice și submilimetrice) decât cele folosite în mod tradițional de SETI.
Rezultatul: nu a găsit niciun candidat de tehnosemnătură (semnal artificial) peste pragurile de detecție stabilite. Studiul a inclus doar patru observații arhivate, deci a fost un test pilot, nu o campanie amplă.
De ce contează totuși
Mason a subliniat clar motivul:
„De zeci de ani, căutările SETI s-au concentrat pe o parte relativ mică a spectrului radio. Am vrut să vedem ce se întâmplă dacă privim undeva complet diferit. Benzile milimetrice și submilimetrice rămân aproape complet neexplorate pentru SETI.”
Cu alte cuvinte: am ascultat intens pe un canal și am ignorat aproape total altele.
ALMA este unul dintre cele mai sensibile instrumente pe aceste frecvențe înalte. Faptul că datele sale pot fi reanalizate pentru SETI deschide o zonă nouă de „spațiu de parametri” (parameter space) care până acum a fost lăsată deoparte.
Un al doilea rezultat important
În același proiect, Mason a aplicat modelul galactic Besançon pe un survey SETI anterior care cuprindea 1.327 de pointings. Estimarea clasică (folosind date Gaia) spunea că au fost acoperite circa 288.000 de stele. Modelul mai detaliat a ridicat cifra la peste 6,1 milioane de stele.
Asta înseamnă că, atunci când un telescop țintește o stea anume, în câmpul său de vedere intră multe alte stele pe care nimeni nu le numărase corect până acum. Am „audiat” de fapt o porțiune mai mare din Calea Lactee decât credeam, dar tot pe aceleași frecvențe vechi.
Ce nu spune studiul
Nu spune că există semnale extraterestre pe frecvențele înalte. Nu spune că civilizațiile extraterestre transmit acolo. Nu anunță nicio descoperire.
Spune doar că o parte importantă a spectrului radio a fost aproape ignorată și că instrumentele existente (ALMA în special) pot fi folosite pentru a o explora, inclusiv prin reanaliza datelor vechi.
Context realist
Căutarea de tehnosemnături rămâne o activitate cu șanse foarte mici și cu multe necunoscute. Alegerea frecvențelor a fost întotdeauna o presupunere. Dacă o civilizație avansată a ales alte benzi (sau a renunțat de mult la radio), atunci am putut să ratăm semnalele pur și simplu pentru că am ascultat pe canalul greșit.
Studiul lui Mason este un pas metodologic: arată că se poate căuta și pe frecvențe mai înalte și că merită să o facem sistematic.
Până când nu apar date noi și mai mult volum de observații, rămâne exact ce este: o invitație la a nu mai limita căutarea la o singură felie îngustă a spectrului radio.
